Real or Unreal

...si am simtit nevoia sa scriu din nou...poate din plictiseala or poate din cauza unor chestii aproape nesemnificative acum. Si chiar numai vreau nimic in momentul asta...si ma bucur ca macar s-a terminat, sau poate nu...dar nu se mai intampla nimic. Dar au ramas.Ceva a ramas in urma a tot ce a fost: cuvinte, zambete, imagini, traiti, sentimente si ar fi o lista lunga pe care nu as termina-o. Dar m-am trezit dimineata cu acel gand , sperand din nou sa ma trezesc din acest vis interminabil si sa revin cu picioarele pe pamant. Pentru ca nu ma mai recunosc deloc....mi se pare ca m-am schimbat , ca am devenit atcineva. Si e real...si incep sa ma cunosc pe noua eu. Dar mi-am adus aminte de ce fusese in trecut si poate mi-am deschis ochii si am vazut reaitatea. Am vazut ca lumea nu e asa cum ti-o imaginezi...ca unii sunt doar ganduri trecatoare.Doar niste iluzii. Si am vorbit cu ea si m-am gandit. Si repetam in gand acee cuvinte Dar am avut dreptate si nu ai vrut sa recunosti.

Si poate chiar e adevarat. Dar simt ca ceva..parte din mine a disparut.S-a pierdut o data cu ceva ce fusese candva. Si ma intreb daca nu era mai bine sa fi stat frumos la locul meu si sa fi tacut atunci, sa ma fi prefacut ca nu stiu, ca nu vreau...pentru ca acum nu m-ar mai durea atat. Nu as mai regreta. Si inca mai am scapari...si inca unele lucruri ma fac sa-mi aduc aminte. Si as vrea sa uit...asa cum ai spus.Si sa uit de toate , de tine..de voi...de tot si sami vad de ale mele. Sa nu ma cunoasca nimeni, sa fiu pur si simplu cineva caruia nu i-ai fi spus niciodata buna. O persoana ca multe altele de care nu ar fi stiut nimeni nimic, niciodata.Poate ca ar fi fost mai bine. Dar acum e prea tarziu ca sa mai incerc sa repar ceva. Am facut-o...am incercat , dar timpul schimba unele lucruri si le transforma in ceva trecator.Se schimba in fiecare secunda...dar as fi vrut ca totul sa ramana cum era, sa fie din nou cum fusese. Sa fie bine...sa nu existe...pur si simplu as vrea sa dispar intr-o zi. Sa fiu singura, desi singuratatea ma omoara. Ignoranta si indiferenta voastra m-ar ucide...m-as simti intradevar singura. Dar inca nu inteleg ce a fost si de ce. De ce a trebuit sa se schimbe ceva?Sau poate ar trebui sa refacem povestea...sa taiem capitolele acelea si sa le ardem sa resc riem povestea de la capat si poate ar fi mai bine asa . Nu ar mai conta...chiar mi-as dori sa numai conteze. Dar asa e nu?Pentru ca e adevarat....Daca chiar vrei sa stii ce simt...chiar nu-mi mai pasa de nimic. Pentru ca asa esti si tu. Te porti ciudat/a ca si mine. Si sunt indiferenta si nepasatoare. Pentru ca numai reprezinta nimic pentru mine. Numai sufar ...nici macar cand imi aduc aminte de serile in care plangeam pentru ca ma durea cu adevarat. Pentru ca am trecut peste si nu ma mai doare, pentru ca numai simt nimic. Acum ai devenit doar un/o prieten/a ..si nimic mai mult. 

Dar totusi as vrea sa mai renunt...pentru ca am ajuns aici si am reusit sa trec peste una. In momentul asta as vrea sa renunt la blog/fic/poezii/compuenri/forumuri/jocuri...si orice ar mai exista in momentul asta. Dar nu o fac...nu, pentru ca nu as accepta asta niciodata.Dar candva va trebui...va veni si ziua aia in care va trebui sa o fac. Ziua aceia e departe si inca ma bucur de prezent si descopar noua realitate.